Acest volum, publicat postum, conține 32 de poezii inedite, un număr de poezii selectate din volumul antum Arioso Dolente precum și variante inedite ale câtorva poezii apărute în cartea menționată.
Registrul liric al lui Pamfil cuprinde umorul cu izbucniri exuberante, dezvăluind o fire luminoasă și caldă, jocul de cuvinte, uneori cu finalitate „arhaizantă”, și în fine, un ermetism ca o strictă purificare. Caracteristică este o melancolie discretă. Întâlnim un ritm incantatoriu și hipnotizator, ca în poemele Dans silent, Andante, Plajele nopții, ca în Metamorfoze, Relief, Refugiu.
Titlurile ambelor volume antume, Arioso Dolente și Adagio, sunt termeni muzicali (de altfel, pasiunea lui Eduard Pamfil pentru chitara clasică e cunoscută). Dar ce fel de termeni muzicali? Nu întâmplător, termeni care indică maniere de interpretare sugestive pentru stări sufletești apropiate: primul, o sobrietate care impune, al doilea, prin mișcarea lentă, o tristețe învinsă de seninătatea celui care se depășește pe sine.