Prefațată, cu inteligență și precizie, de Virgil Nemoianu, cartea cuprinde corespondența pe care prozatorul și dramaturgul Ion D. Sîrbu a purtat-o, în anii 1982 - 1989, cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu și Mariana Șora. Discursul lui I. D. Sîrbu, precizează Virgil Nemoianu, „se desfășoară în fața unor prieteni, dar acești prieteni sunt simultan o intelectualitate neîncătușată a României și o intelectualitate înstrăinată prin emigrare”.
Este un text de-a dreptul extraordinar, un adevărat roman epistolar, în care este redată o epocă și vibrează, dureros, o conștiință. Verva lui Ion D. Sîrbu, umorul său, singurătatea atroce, aspirația spre o comuniune spirituală (și socială) impresionează și conferă lucrării un dramatism greu de egalat.
Volumul este îngrijit de Virgil Nemoianu și Marius Ghica.


