Psihopatologia vieţii sexuale

Catherine Desprats-Péquignot arată că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, psihopatologia vieții sexuale devine o problematică abordată propriu-zis de medicină. Se încearcă elucidarea unor aspecte diverse de către neurologi, psihiatri și de către cei ce vor fi numiți ulterior sexologi, precum A. Moll sau H. Ellis. În epocă domina perspectiva naturalistă asupra instinctului sexual, care era considerat ca având ca finalitate reproducerea și acest criteriu delimita normalitatea de anormalitate. Catherine Desprats-Péquignot consideră că, odată cu apariția lucrării lui Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualității, în 1905, această perspectivă și această normă sunt puse sub semnul întrebării și combătute.
Cartea este divizată în șapte capitole: Sexualitatea în discuție; Viața sexuală normală și patologică; Viața sexuală, de la simptom la fantasmă; Căi și impasuri ale realizării sexuale; Psihopatologia vieții sexuale cotidiene. Traducerea este realizată de Ileana Vajda.