Ca urmare a încheierii dezbaterilor privind un nou cadru normativ al doctoratelor în România, autorul, în calitate de profesor coordonator științific de doctorat care a cumulat și ”servituțile manageriale” ale directorului Școlii Doctorale, prin urmare de actor social cu competențe executive, a încercat să reevalueze întreaga situație pentru a se putea înscrie în noul trend al gestionării ofertei educative. Pe aceste coordonate a întâmpinat o serie de aporii procedurale cărora a încercat să le dea un răspuns cu speranța sinceră că se (mai) poate optimiza noul cadrul normativ.