Un loc aparte în lucrarea de faţă îl ocupă procesul de presă din 1894, condamnarea lui Branişte la doi ani de închisoare, petrecuţi în temniţa de la Vacz, un adevărat sanatoriu în comparaţie cu gulagurile roşii ale bolşevicilor ruşi sau cu închisorile comuniştilor români de mai târziu. Nu lipsesc, de asemenea, reconstituirile şi analizele pertinente referitoare la profesoratul lui Branişte la Braşov (1896 - 1897). Pe lângă corespondența lui Valeriu Braniște din această perioadă, cartea mai prezintă și documente de arhivă cu predilecţie din fondul Branişte, articole din presa vremii, mai ales ziarele editate de omul politic şi de cultură Valeriu Branişte, „Tribuna” şi „Dreptatea.” La această documentare de fond autorul adaugă lucrări edite, anuare şcolare şi reconstituie fidel copilăria, liceul, studiile universitare ale lui Branişte la Budapesta, activitatea ca bursier al Fundaţiei Emanuil Gojdu în anii 1887 – 1891, activitatea desfăşurată de studentul român ca membru al Societăţii „Petru Maior” etc.