Conform adepților mișcării New Age, au apărut, cu câteva zeci de ani în urmă, primele semne ale unui sincretism sui-generis, care duce la o paradoxală sinteză dintre știință și ocultism, dintre gândirea occidentală și cea orientală în cadrul fenomenului numit New Age, anunțând sfârșitul unui tip de cultură și trecerea treptată într-o sferă superioară a ființei universale.
Prin studiul său aprofundat, Bruno Würtz își propune să înfățișeze o panoramă a acestei mișcări, o imagine completă, pornind de la istoria ei, până la implicațiile sociale și spirituale.