INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA SPAȚIULUI VIRTUAL: de la primele modele empirice la teoretizări mai recente, Cătălina Rezeanu,
ISBN - 978-973-36-0776-2, Colecția Media
Cartea este structurată în trei părți și pornește de la următoarea dilemă: trăim în era comunicării, dar oare această libertate de expresie și de acces la informație nu face decât să ne înstrăineze de noi înșine și de ceilalți, izolându-ne într-o lume virtuală sau din contră ne echipează cu instrumente din ce în ce mai performante, pentru controlul experienței realității.
A doua parte mută accentul înspre jurnalul online ca infrastructură de construcție narativă a sinelui în modernitatea reflexivă. Din analiza narativă a celor mai populare bloguri românești în perioada de maximă emergență și expansiune a acestora au rezultat cinci criterii de construcție socială a popularității în blogosferă: originalitate, utilitate, actualitate, subiectivitate și coerență. Datele arată că preformarea coerenței de sine, ca principal mecanism de producție și reproducție a identității în spațiul virtual se realizează prin trei tactici narative: coerență temporală, coerență cauzală și coerență tematică. A treia parte extinde contextul de analiză spre jocuri video, platforme colaborative de producție de conținut, grupuri de discuții și rețele sociale. chestionând aspecte ce țin de încorporarea experienței și simularea identității în jocurile video. Sunt aduse în atenție teme actuale din literatura de specialitate, precum cultura și ideologia comunităților virtuale, sfera publică online, democratizarea accesului la cunoaștere și noile lumi sociale de-spațializate.
La deuxième partie se concentre sur la revue en ligne en tant qu'infrastructure pour la construction narrative de soi dans une modernité réfléchie. De l'analyse narrative des blogs roumains les plus populaires à l'époque de leur émergence et de leur expansion maximales, cinq critères de construction sociale de popularité dans la blogosphère ont résulté: l'originalité, l'utilité, l'actualité, la subjectivité et la cohérence. Les données montrent que la préformation de l'auto-cohérence, en tant que principal mécanisme de production et de reproduction de l'identité dans l'espace virtuel, est réalisée à travers trois tactiques narratives: la cohérence temporelle, la cohérence causale et la cohérence thématique.
La troisième partie étend le contexte de l'analyse aux jeux vidéo, aux plate-formes de production de contenus collaboratifs, aux groupes de discussion et aux réseaux sociaux. questionnement des aspects liés à l'incorporation de l'expérience et à la simulation d'identité dans les jeux vidéo. Les problèmes actuels de la littérature sont portés à l'attention, tels que la culture et l'idéologie des communautés virtuelles, la sphère publique en ligne, la démocratisation de l'accès au savoir et les nouveaux mondes sociaux dé-spatialisés.