Cartea este împărțită în două părți principale: Partea I, Fundamentele și evoluția drepturilor omului, și Partea a II-a, Practica drepturilor omului.
În prima parte este prezentată problematica generală a drepturilor omului, sursa și natura acestor drepturi, precum și principalele linii de gândire în această problematică și contribuțiile semnificative în conturarea acesteia: pornind de la perspectiva asupra legii și drepturilor în Grecia antică, Roma antică, perspectiva iudeo-creștină, teoria dreptului la Augustin, William de Ockham, Toma de Aquino, Descartes, Hobbes, Locke, Kant, până la aspectele generale legate de drepturile omului în Iluminism și epoca Declarațiilor de independență. Sunt reliefate punctele de vedere ale lui Burke, Marx și Bentham, considerați critici clasici ai drepturilor individuale. Prima parte se încheie cu definirile moderne ale conceptului de drepturi și drepturile prin prisma postmodernității.
Partea a II-a prezintă sistemele legislative internaționale ale drepturilor omului, regimul global al drepturilor omului – Organizația Națiunilor Unite (ONU), regimul european precum și regimurile internaționale regionale ale drepturilor omului: regimul inter-american, cel african, cel din lumea arabă, cel din regiunile asiatice.
Silviu Eugen Rogobete, licențiat și doctor al Universității Brunel din Marea Britanie, este în prezent cadru didactic universitar al Universității de Vest din Timișoara, unde predă subiecte din domeniul filosofiei morale și al drepturilor omului pentru Departamentul de Științe Politice.