Lucrarea a apărut cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Eftimie Murgu, personalitate fascinantă rămasă, din păcate, încă prea puțin cunoscută, îndeosebi generațiilor mai tinere.
Mulți cititori vor afla abia acum că Murgu, mentor al mișcării revoluționare de la 1840 din Țara Românească și conducător al Revoluției de la 1848/49 din Banat, a fost și un ilustru cărturar, profesor de filosofie și drept la primele instituții de învățământ superior din Iași și București (1834 – 1840), unde a ținut cel dintâi curs de filosofie în limba română (Academia Mihăileană, 1834-1836).
Îngrijitorul ediției, Victor Țârcovnicu, arată în studiul introductiv că „profesorul Murgu era adeptul a ceea ce numim astăzi un învățământ afirmativ. Lecțiile sale erau plăcute și interesante, cultivau gândirea elevilor, îi obișnuiau să rețină esențialul, să se ridice la legi și principii. Așa se explică și de ce elevii săi cei mai buni, după ce a plecat din Iași, și-au exprimat dorința de a veni la el, la București, spre a continua cursul de filosofie. Este, poate, proba cea mai convingătoare privind măiestria sa pedagogică”.