Plecând de la ceea ce este neaplicabil în cadrul normativ analizat (de exemplu, limitarea studiilor doctorale doar la zi, fără să existe însă suportul financiar corespunzător, sau imposibilitatea primirii unor doctoranzi străini care nu pot studia la zi, ca să luăm doar două „aporii”, în condițiile în care capitalizarea Școlilor doctorale ar putea fi una dintre soluțiile alternative la cronica subfinanțare a ofertelor educative), autorul și-a propus o lectură pozitivă a legislației în vigoare, cu intenția de a sugera o posibilă optimizare a acesteia.
În perspectiva autorului, „dacă dorim calitate de tip occidental, trebuie să renunțăm repede și definitiv la concepția că învățământul este un sector neproductiv și să nu-l mai trecem la cheltuieli bugetare; occidentalii l-au trecut de multe decenii la investiții strategice și au cultură, civilizație, economie și civism la cote competitive, iar cercetarea științifică (inclusiv în domeniul științelor educației) este masiv sprijinită printr-o finanțare care nu s-a aflat niciodată la cote de avarie”.