Avram Iancu în tradiţia românilor

Conținutul cărții este prezentat concis în frumoasele cuvinte ale autorului, istoricul Florian Dudaș:
În a doua jumătate a lunii august 1849, în Transilvania rămânea liberă și biruitoare o singură armată revoluționară: oastea țărănească a lui Avram Iancu, cu o orientare proprie în vârtejul evenimentelor, conformă cu programul votat de poporul român pe Câmpia Libertății, socotit drept unicul just în acele împrejurări.
Organizarea oștii revoluționare a urmat specificul național și condițiile concrete ale Transilvaniei, tradițiile luptei armate a întregului popor. Oastea populară din Munții Apuseni ai Transilvaniei, marea legiune română Auraria Gemina, dovedește cu prisosință acestea, ea fiind totodată și cea dintâi ca însemnătate. Comandanții acestei oști, de la centurioni la prefecți, sunt, de asemenea, oameni din popor, țărani și mineri, dascăli și preoți, profesori și avocați. Trebuie subliniat faptul că nici unul din acești comandanți n-au fost militari de profesie. „Generalii acestei oaste țărănești – va scrie Bălcescu – erau niște preoți și niște tineri abia ieșiți din școlile de teologie, filosofie și jurisprudență; ei nu puseseră până atunci mâna pe o armă, când nevoia îi sili a se face generali și a câștiga bătălii. Lipsiți de cunoștințe și de principii de artă militară, ei le învățară în mijlocul luptelor.”
Comandant suprem al oștii revoluționare a fost, în credința și conștiința tuturor, Avram Iancu.
Publicată cu un prilej jubiliar, împlinirea a 150 de ani de la Revoluția română din 1848-1849, cartea este rezultatul unei temeinice munci de cercetare și prezintă personalitatea impresionantă a lui Avram Iancu din cât mai multe unghiuri, sistematizate în patru capitole: omul, revoluționarul, martirul, eroul.